Anexa nr.27

la ordinul MS RM

nr.__din „___” ________2010

REGULAMENTUL

specialităţii terapia ocupaţională şi programa de educaţie în domeniul terapiei  ocupaţionale

1.           Definiţii

1)           Terapia ocupaţională - “arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului spre îndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, susţine şi spori performanţa, de a uşura învăţarea acelor abilităţi şi funcţii esenţiale pentru adaptare şi productivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice şi de a promova şi menţine sănătatea” (Council on standards, Ajot,1972)

2)           Terapia ocupaţională este o profesie din domeniul sănătăţii, care se bazează pe ideea că activităţile semnificative sunt în măsură să promoveze sănătatea şi starea de bine în toate aspectele vieţii cotidiene.

3)           Obiectivele terapiei ocupaţionale sunt promovarea, dezvoltarea, refacerea şi menţinerea abilităţilor necesare desfăşurării activităţilor zilnice în societate

4)           Caracteristica esenţială a terapiei ocupaţionale este implicarea activă a individului în procesul terapeutic.

5)           Terapia ocupaţională,în Europa,este o profesie reglementată de Directiva Generală (89/48/EEC), aprobată de declaraţia de la Bologna, Praga şi Berlin, şi inclusă în educaţia academică din anul 1999.

6)           European Network of Occupational Therapy in Higher Education (ENOTHE) este responsabilă de implementarea prevederilor  declaraţiilor de la Bologna, Praga, Berlin în  instituţiile de învăţămînt superior de terapie ocupaţională. În toate ţările U.E. educaţia de terapie ocupaţională se realizează prin studii de licenţă, cursuri de zi, care reprezintă nivelul de bază în această profesie.

7)           Educaţia terapeuţilor ocupaţionali presupune cunoştinţe în domeniul ştiinţelor medicale, inclusiv medicina fizică şi reabilitare, diagnostic şi  raţionament clinic, deprinderi şi metode profesionale,sociale, psihologice, ocupaţionale, biologice, manageriale. Stagiile practice fac parte, de asemenea, din pregătirea lor profesională.

8)           Terapeutul  ocupaţional lucrează cu toate grupele de vîrstă, cu o largă varietate de suferinţe fizice şi psihosociale. Locurile de muncă ale acestora pot include spitale, clinici, centre de zi, centre de recuperare, programe de asistenţă la domiciliu, şcoli(speciale), industrie şi întreprinderi private.

2.           Programa de educaţie în domeniul terapiei  ocupaţionale

(conform ENOTHE 2000 ghidul curricular al pregătirii profesionale în terapia ocupaţională)

1)           Cunoştinţe teoretice în Terapia ocupaţională:

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să explice conceptele teoretice ce fundamentează terapia ocupaţională, în special natura ocupaţională a fiinţei umane şi performanţele sale ocupaţionale;

b)           să facă diferenţa între şi să poată explica ariile performanţei ocupaţionale, cum ar fi autoîngrijirea, productivitatea, joaca şi timpul liber;

c)           să explice relaţia dintre disfuncţia ocupaţională, performanţă,sănătate şi bunăstare;

d)           să identifice funcţiile organismului şi şi factorii de mediu ce contribuie la performanţa occupaţională;

e)            să integreze şi să aplice cunoştinţele relevante din ştiinţele biologice şi medicale;

f)             să integreze şi să aplice cunoştinţele relevante din ştiinţele umane, psihologice şi sociale

g)           să integreze şi să aplice teoriile relevante asupra ocupaţiei şi ştiinţele ocupaţionale;

h)           să integreze cunoştinţele complexe provenite din ştiinţele relevante şi raportate la ocupaţie şi participare;

i)              să-i determine şi să-i influenţeze pe ceilalţi cu privire la raţionamentul argumentat în relaţie cu TO.+

2)           Procesul terapiei ocupaţionale şi raţionamentul profesional:

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să permită persoanelor/grupurilor/organizaţiilor/comunităţilor să se angajeze într-o ocupaţie prin promovarea sănătăţii, prevenţiei, reabilitării, tratamentului şi antrenamentului/pregătirii;

b)           să selecteze, să modifice şi să aplice teoriile adecvate, modelele practice şi metodele în vederea atingerii nevoilor ocupaţionale şi de sănătate a individului/grupului/organizaţiilor/comunităţilor;

c)           să utilizeze în mod eficient raţionamentul profesional prin intermediul procesului de TO;

d)           să utilizeze activitatea şi analiza ocupaţională, să sintetizeze corect şi eficient;

e)            să aplice paşii adecvaţi ai procesului TO în strînsă colaborare cu individul/grupul/organizaţia/comunitatea, incluzînd skreening-ul, evaluarea, identificarea nevoilor, formulînd obiective, planificînd, implementînd intervenţii şi evaluînd rezultatele pentru a permite ocupaţiile şi participarea în alegerea făcută;

f)             să aplice şi să adapteze procesul TO la dorinţa clientului, la scopul intervenţiei şi la mediul în care se desfăşoară ;

g)           să descopere permanent, să evalueze critic şi să aplice o cantitate de informaţii pentru ase asigura că practica se bazează pe evidenţa disponibilă cea mai bună;

h)           să aprecieze critic practica TO pentru a fi sigur că se concentrează pe ocupaţie şi performanţa ocupaţională.

3)           Relaţiile profesionale şi parteneriatul

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să lucreze în concordanţă cu principiile practicii centrate pe client şi să promoveze asumarea de către client a rolului principal în intervenţia terapeutică;

b)           să comunice efectiv cu indivizii/grupurile/organizaţiile/comunităţile folosindu-se de multitudinea abilităţilor şi tehnicilor de comunicare;

c)           să stabilească parteneriate de colaborare cu membrii echipei, reprezentanţi ai comunităţilor sau alte grupuri;

d)           să consulte şi să consilieze parteneri relevanţi,profesionişti în vederea favorizării ocupaţiei şi participării;

e)            5)să sprijine drepturile clientului pentru a favoriza nevoile sale ocupaţionale ;

f)             să aprecieze şi să respecte credinţa, zestrea şi variaţiile culturale,.

g)           să identifice şi să organizeze dinamica grupului şi relaţiile interpersonale din cadrul stresului la locul de muncă;

h)           să acţioneze ca agent de schimbare în societate şi mediu pentru a promova justiţia ocupaţională;

i)              să iniţieze şi să susţină discuţii pertinente despre ştiinţa ocupaţională şi terapia ocupaţională în mediul profesional, academic, public,politic.

4)           Autonomie profesională

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să menţină documentaţia terapiei ocupaţionale cu privire la referinţe, evaluări, intervenţie şi rezultate;

b)           să pregătească, să menţină,să revadă şi să se ocupe de înregistrări audio, în vederea susţinerii serviciilor de terapie ocupaţională;

c)           să satisfacă politicile şi procedurile locale/regionale/naţionale/europene, standardele profesionale şi regulile de angajare;

d)           să demonstreze continuitate în procesul învăţării pentru îmbunătăţirea practicii terapiei ocupaţionale ;

e)            să aibă un rol proactiv în dezvoltarea personală şi profesională a sa şi a celorlalţi;

f)             să dezbată complexitatea aplicării practice bazată pe evidenţă în contextual naturii schimbătoare a terapiei ocupaţionale;

g)           să practice profesia în mod etic, cu respect faţă de pacienţi şi luînd în considerare codul de conduită profesională pentru terapeuţi ocupaţonali;

h)           să dovedească încredere în propriul său management, propria sa conştiinţă şi cunoaşterea propriilor sale limite.

5)           Cercetare şi dezvoltarea ştiinţei în terapia ocupaţională

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să identifice nevoia de cercetare pe problemele performanţei ocupaţionale, terapiei ocupaţionale şi/sau ştiinţei ocupaţionale;

b)           să formuleze întrebări relevante pentru cercetare;

c)           să demonstreze abilităţi în cercetarea independentă, examinarea critică şi integrarea literaturii ştiinţifice;

d)           să înţeleagă, să selecteze şi să apere planul corect şi metodologia pentru cercetare;

e)            să discute critic metodologia cercetării;

f)             să interpreteze, să analizeze, sintetizeze şi să critice rezultatele cercetării;

g)           să utilizeze tehnologia informaţiei în procesul cercetării, incluzînd evaluarea informaţiei şi diseminarea;

h)           să demonstreze inventivitate şi evidenţă a implicării critice avansate în dezvoltarea metodelor şi proceselor terapiei ocupaţionale, informîndu-se din cercetarea contemporană şi/sau teorie;

i)              să disemineze rezultatul cercetărilor responsabililor relevanţi.

6)           Managementul şi promovarea terapiei ocupaţionale

Terapeutul ocupaţional este capabil:

a)            să determine şi să stabilească priorităţile serviciilor de terapie ocupaţională în concordanţă cu nevoile clientului;

b)           să identifice nevoia participării active în promovarea serviciilor de terapie ocupaţională;

c)           să stabilească protocolul terapiei ocupaţionale în cadrul unor servicii protocolare mai ample;  

d)           să înţeleagă şi să implementeze principiile bugetare în vederea asigurării unor costuri eficiente ale serviciilor în terapia ocupaţională;

e)            să obţină şi să menţină resursele materiale şi echipamentul;

f)             să preia supravegherea studenţilor în terapia ocupaţională, asistenţilor,voluntarilor şi altora;

g)           să se implice în procesul continuu de evaluare şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor de terapie ocupaţională;

h)           să exploreze pieţile existente şi să-şi asume un rol activ în dezvoltarea ulterioară şi îmbunătăţirii  serviciilor de terapie ocupaţională

i)              să înţeleagă şi să aplice principiile managementului la serviciile de terapie ocupaţională, fie lucrînd independent fie ca angajat;

j)              să identifice,să discute şi să influenţeze dezvoltarea îngrijirii sănătăţii şi sociale, a societăţii şi legislaţiei la nivel internaţional, naţional şi local ce influenţează pregătirea serviciilor de terapie ocupaţională.